marți, 8 aprilie 2014

8 scriitoare pe care le sărbătorim în această primăvară - Iancu Iulia Cristina

       Nu credeam că o să mă bucur atât de mult de venirea primăverii deoarece nici iarna nu mi-e antipatică. Prima zăpadă, vacanţa, împodobirea bradului, tradiţiile livreşti, filmele de sezon, toate astea mă determină să iubesc la nebunie iarna, dar parcă primăvara asta este mai specială, mai dragă, mai plină de emoţii şi gânduri pozitive. Să fie „de vină” faptul că pe 1 martie am avut ocazia să-l văd pe scena Teatrului Naţional Cluj Napoca pe minunantul şi mereu aproape de inima mea, Florin Piersic iar din partea lui, toate doamnele şi domniţele am primit o garoafă (scriind aceste rânduri mă uit la glastra albastră în care, din toate florile primite în perioada asta, doar garoafa cu pricina a mai rămas...).
        Primăvara este anotimpul care sărbătoreşte viaţa. Este anotimpul care încoronează femeia ca fiind cea mai de preţ creaţie universală. Muză. Prietenă. Mamă.  Natura îşi aduce omagiul, răsfăţându-şi fiicele cu soare, muzică şi frumuseţe. Cum suntem în luna care celebrează FEMEIA îmi aduc şi eu omagiul, făcându-vă cunoştinţă cu opt scriitoare de suflet, care mi-au servit ca model şi a căror întâlnire mi-a oferit o lecţie de viaţă.


Jane Austen
        Jane Austen – Această femeie care s-a împotrivit cutumelor timpurilor ei a creat cele mai preţioase poveşti de dragoste şi personaje eterne, care ne vor bântui mereu. Sunt extrem de subiectivă. Mulţi ar spune că Emma sau Mansfield Park sunt romane uşurele, relaţii livreşti de-o vară, dar pentru mine nimic n-a mai fost la fel după ce am citit Mândrie şi Prejudecată sau Raţiune şi Simţire. M-am bucurat ori de câte ori Elisabeth îi răspundea acid lui Darcy şi am suferit inimaginabil de mult când acesta o ignora... Apoi am descoperit filmele şi restul e istorie.

       Virginia Woolf – De Virginia nu mi-a plăcut fiindcă citeam concomitent şi Jane Austen, eterna mea dragoste literară. Nu mi-a mai plăcut şi fiindcă am studiat-o  la ora de literatură universală şi am simţit că toate acele intervenţii, comentarii şi explicaţii aumăcelărit-o pe biata doamnă Dalloway. Mă gândesc să-i mai dau o şansă cu "Orlando" sau poate "Valurile"?

       Surorile Bronte – Eu sunt Jane Eyre – fata simplă, aproape invizibilă, dar al cărei spirit vibra asurzitor în ale ei trup firav. Ba nu! Eu sunt Catherine. Sunt asemenea furtunii în vară.  Iubesc cu o intensitate care mă anulează pe mine, dar îmi umple trupul cu spiritul lui ...”Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.”

       Simone de Beauvoir – În memorii şi-a spus „cuminte” şi aşa a fost. Copilul Simone a fost liniştit, rezervat, dar cu o minte sclipitoare care mai târziu o va apropia de întunecatul Sartre. Dragostea lor este unică, aproape imposibil de repetat. O dragoste care încă palpită ...în fiecare cititor îndrăgostit de această pereche neobişnuită.

       Jeni  Acterian - ”Nu sunt în apele mele. N-am cărţi. Ninge. E frig. Sunt posacă. Devin stupidă. Citesc prostii. Asta-i tot şi sper că e suficient.” Astfel debutează „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” de Jeni Acterian. Cu mulţi ani  urmă, când am descoperit „din greşeală” cartea m-am regăsit în fiecare cuvânt al scriitoarei, la un moment dat simţind că eu am scris jurnalul. Jeni mi-a fost prietenă, confidentă şi rivală. Paginile jurnalului acestei fete greu de mulţumit mi-au fost portal spre România lui Cioran, a lui Paler şi Eliade. Am stat alături de ei la masă, am povestit, am ascultat, am învăţat...până când am ajuns la pagina 568 când a trebuit să-i părăsesc (până la o nouă recitire).

       Anişoara Odeanu - Anişoara Odeanu este pseudonimul literar al contemporanei lui Cella Serghy, Doina Peteanu (1922).Anişoara şi-a început cariera susţinută de numeroase premii literare şi laude primite de la marii animatori ai vieţii culturale lugojene, oraşul de origine al scriitoarei.În timpul cursurilor, concepe jurnalul „Într-un cămin de domnişoare”, o adevărată oglindă a vieţii de cămin. De remarcat este maniera în care a fost scrisă această carte. Într-o epocă în care delicateţea scrisului feminin concura cu marile romane ale începutului de deceniu, Anişoara Odeanu scrie într-o manieră relaxată şi modernă. Fără artificii stilistice şi bubicozulofisme literare, A.O descrie viaţa de cămin cu toate plusurile şi minusurile sale. Desigur, nu ignoră nici date despre viaţa socială a domnişoarelor şi nici scene conflictuale sau emoţionante.Mai că aş vrea să scriu o variantă modernă a romanului.

Cella Serghi
       Cella Serghi - Ce ar raspunde un scriitor la întrebarea:  ”Ce-ai  să mai scrii?”, dacă şi-ar exila întreaga experienţă de viaţă într-o singură carte ?!! Cella Serghi nu s-a pierdut cu firea şi a răspuns natural: „Mai am o experienţă. E adevărat, numai una, pe care n-am folosit-o. Am căpătat-o în anii în care am scris. M-am luptat greu cu materialul care trebuia să devină o carte. Şi am luptat cu viaţa. [...] Eroina mea va fi o scriitoare, o romancieră în devenire..."Aşa s-a născut Cartea Mironei; într-o încăpere supraaglomerată cu parfum interbelic...

        Margareta  Miller-Verghy - cea care va iubi arta şi însăşi frumuseţea pură mai mult ca susurul fulgurant al vieţii.Înconjurată de un cerc de fini intelectuali şi personalităţi ale vremii (Barbu Şt. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, familia Lupaşcu, etc) , micuţa Blandina uimea prin vastitatea şi precizia cunoştinţelor sale din marele domeniul al literaturii, dar şi al artei. Crescând a devenit ceea ce mama sa şi-a dorit enorm de mult şi anume un mare nume în cultura şi literatura română. După anii de studiu petercuţi în marile centre universitare ale Europei, Blandina, de acum Margareta, se întoarce în ţară, unde organizează şi conduce Şcoala normală de fete; tot ea este cea care redactează primele manuale, dorindu-şi ca acestea să beneficieze de aceeaşi educaţie că şi tinerii perioadei.O noapte neagră avea să învăluie frumosul suflet al Margaretei pentru totdeauna. În urma unui accident de maşină, aceasta îşi va pierde vederea, nu însă şi vitalitatea şi dinamismul.
Va continua să creeze frumos, prin romanele sale şi traducerile care au impresionat chiar şi pe marii scriitori ai vremii. Înconjurată de o ambianţă caldă, formată din fostele eleve ale şcolii care nu au uitat-o pe „domnişoara directoare” şi amicii ei intimi: Henrietta Sihleanu, Cella Delavrancea, Spiru Haret, Eduard Wachman, Frederic Dame, George Sion, Zetta Peretz, Patan Sihleanu, Margareta Miller-Verghy  îi hrănea pe ei şi pe ceilalţi cu evocarea marilor sale emoţii şi gânduri.Romanul autobiografic nu este unul al acţiunii, ci mai degrabă al emoţiilor absolute, al peisajelor şi al artei. Este atât de impresionantă intensitatea cu care a trăit şi a iubit însăşi dragostea.

Ce au aceste scriitoare în comun? Au îndrăznit să păşească dincolo de limita pe care societatea le-a impus-o. Au avut curajul să înfrunte o lume întreagă şi s-o înfrumuseţeze prin cuvintele lor. Sunt exemple de feminitate şi feminism. Sunt o întreagă generaţie de speranţe şi vise, sunt ceea ce şi noi ne dorim să fim. 

Articol realizat de Iancu Iulia Cristina pentru Revista Orizonturi Literare
*Imaginile au fost preluate de pe internet.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.