marți, 9 decembrie 2014

Epigramma Caelestis - de Corina Popa

Doar un suflu vedic nu sporește reîncarnarea
dar nici miile de cruci n-aduc pe cel de sus.
Odraslele pieirii s-au luat în piept cu marea
de și soarele de teamă, veșted, a apus.
Romanța ei mi-o vor de sânge cenușiu,
precum trupul eteric, nu dezgolit și umed…
În zadar mă zbat atinsă să nu fiu
de demonii în care, inevitabil, cred.
Adun în mine gânduri și vagi resentimente,
iar natura lor nu îmi este încă familiară;
Le-am scris cu ceară drept experimente –
finalizate, poate, printr-o convulsie amară.
Omul mi-a cerșit argint și compasiune,
pe când cel cu aripi voise să mă aibă !
N-am dat crezare celui de sub ruine,
sfârșind într-o translucidă mantie albă.

Ecce mulier !...

Toți și niciunul iau în seamă ponegrirea.
Etica rasună precum o viperă-n infern…
Ce a-nsemnat după Anul Domnului iubirea

e acum o pervertire cu un farmec postmodern.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.