marți, 27 ianuarie 2015

Eternitate - de Camelia Lungu

Motto: Clipă, mai stai, nu fugi!

Mă farmecă lumina blândă-a zilei
Gânduri fugare, noaptea răvăşesc.
Un soare arde, colo-n piept la mine
Te caut, orizontul, nu pot să-l depăşesc.

Cu ochii minții te zăresc în noapte.
Încerc cu mâna să te prind, tu fugi.
Vreau să te strig, însă în glas am şoapte.
Cărările se-adună, inimă de ce plângi?

Un abur se ridică din ape, din adânc.
Un curcubeu se-arată, uneşte doua stânci.
Mă pustieşte gândul şi-un dor neobosit
Ca o nălucă zboară, plutind pe-ntinse lunci.

Privirea mi-e greoaie şi genele mă dor.
Sub talpă, roua ierbii se despică-n patru;
Prin vene urcă seva, pământul pare gol.
Clipa îmi pare astăzi, noian, eternitate.

Ca o manta de plumb, pe umeri îmi țin anii.
Mă sprijin în toiagul lianelor ce curg
Din arbori obosiți ce urcă şi coboară
Ca un arcuş ce plânge pe-o notă în amurg.

O păpădie zboară şi se destramă-n aer,
O gâză-a luat polenul şi l-a purtat fertil
Peste un lan, ce spicul l-a strâns ca într-un caer.
Un iepure prin iarba se mişcă lin, tiptil.

E clipa nemurire? Azi veşnicie-aş vrea
Să mi se-aşeze-n cale şi pasul să mi-l poarte
Să stau în hău de ape sau să ating o stea,
Clipa e astăzi totul, este eternitate!


Un comentariu:

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.