joi, 12 februarie 2015

M-am sinucis iubindu-te - de Dida Diana Cioponea

M-am sinucis iubite, împotriva vrerii;
căci m-aruncai în carcere de vise...
legată în dantelele proscrise,
de anii aliniați precum străjerii.

M-am sinucis iubindu-te și pier...
căci inima mi-ai smuls din piept,
spunând că e a ta...și tot aștept
să o sădești pe-un drum de fier

Încă n-am trăit pân' la apus...
și n-am reușit să sting nici jarul
în care îmi frigeam amarul,
cu toate cuvintele ce nu le-am spus.

Îmi defrișam cuvintele-n suspin,
tot încercând să le găsesc un rost,
chiar dacă totul îmi părea anost,
eu în iubire...eram un peregrin.

Îmi număram orele eternității,
precum străjerii-n turnuri de păzire;
căci mi-ai lăsat iubirea-n amintire;
pe-un colț de stea, ce o privim cu toții.

M-am sinucis iubindu-te pe tine!
și-am risipit iubirea în triste calendare,
în zilele perfide când îți spuneam că doare
iar tu mă trimiteai la granița dintre suspine.

M-am sinucis în noaptea nopții,
când veșnicia iubirii cu tine am atins...
dar lampadarul de stele mi s-a stins...
topit în negura din fața "morții"

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.