sâmbătă, 14 februarie 2015

Poeme (ne)înţelese - de Elena Andreea Ion

Cade mâna îngândurată
sub umbra unei foi păgâne,
pixul scârţâie, cu pana
zgâriind
versuri nebune.

Dorm cuvintele bătrâne
în versul abia născut,
bate vânt în noaptea albastră
stelele gura larg deschid,
dar poetul le înghite,
muza-n gându-i strălucind!

Iau poemele în braţe,
peste munţi să le rotesc,
dar Ulise mă priveşte
cu-n ochi rece,
îngeresc.

Nu-nţelege ce-i şoptesc!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.