joi, 19 februarie 2015

Poveste - de Iulia Pascaru

Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.

Smulse o pană din aripa lui
şi îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.

Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.

Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
şi îi ridică în slava Cerului.

De atunci
luna
îi poartă pe umeri.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.