joi, 12 februarie 2015

Trupuri de aramă - de Dragomir Mihai-Viorel

Împărţim zâmbete reci la fiecare colţ de stradă
Ţinem în pumni strâns suflete de-aramă,
Spargem sunetul liniştii cu prezenţa noastră sublimă
Prin paşii pe care-i facem pe-a liniştii cortină.

Nu suntem capabili să aducem zâmbete curate
Sentimentele noastre sunt complet intacte,
Avem suflete de piatră şi nu ne pasă de cei din jur,
Ne orbeşte propria furie care ne-a devenit Stăpân.

Suntem prea orgolioşi, dar nu ne dăm seama
Că pe chipurile noastre se zăreşte arama,
Încetul cu încetul ne stingem din interior,
Cu fiecare faptă rea săvârşită în exterior.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.