luni, 2 martie 2015

Secarea resurselor forestiere, un prag de inconștiență politică - de Alexandru-Cristian Preda

România domină încă o dată topul clasamentului defrișărilor ilegale, suprafața împădurită a   acesteia diminuându-se la nu mai mult de o pătrime din aria totală, livrându-ne, astfel, un       semnal concret de alarmă în privința unei situații ce devine tot mai îngrijorătoare. Remarcândconsumul excesiv, haotic de lemn viu, putem afirma susceptibili fiind, cum altfel (?), că vom reuși, în cele din urmă, să stabilim o nouă cotă inferioară standardelor europene de mediu. În mod cert, prim-planul fizic al acestei problematici ne pune în dificultate, aflându-ne constant sub praful unui fum de noxe, însă mentalitatea, perspectiva soluționării adoptată de autorități nu este una perceptibilă, acestea din urmă găsindu-se, adesea, perplexe în fața unor cazuri
reale. Dar, evident, cunoaștem specia, cunoaștem gândirea superficială, lipsa substanței
morale sau a materiei cenușii la cei mai mulți politicieni. De asemenea, dezinteresul față de
țară, de nepotrivirile de contur ale viitorului, și mai remarcăm deprecierea conduitelor de
etică, scopul material în detrimentul celui sanitar. Ce-aș mai putea spune în fața acestor
tipologii umane? Poate doar că viața nu se cumpără pe datorie, iar scopul nu scuză
mijloacele. Tentaculele unei caracatițe politice sugrumă singurul potențial, singura resursă de oxigen, dezintegrând singurul producător constant de hrană pentru fondul neuronal și cardiac.Pulsul nu e dat de contracțiile atrio-ventriculare ale inimii, ci în accepția mai amplă a
cuvântului, de natură. Defrișarea este, până la urmă, un act comun de suicid, care atentează lasiguranța traiului nostru. Comparativ cu cele susținute anterior, tăierea unui copac este
echivalentul unui anestezic letal, care te poate adormi întru veșnicie pe patul de lemn al
sicriului. Rădăcina unui arbore este temelia existenței noastre, baza, și acoperământul.

Lăsând deoparte polemica necesară, de altfel, unei abordări judicioase a subiectului în cauză, datele de ordin statistic indică o scădere frapantă a spațiul împădurit, procentele înregistrate
astazi fiind abia începutul unui proces de deșertificare a terenului, păstrându-se numai câteva oaze în mijlocul unui peisaj apocaliptic, terifiant. Drujba impune ritmul satisfacerii acestor
constatări dezarmante. Până la sfârșitul secolului XIX, pădurile acopereau peste 80% din
suprafața țării, așa-numitul "codru nesfârșit" din Câmpia Vlăsiei, care cuprindea tot
Bărăganul, până la limita Mării Negre, constituia o parte reprezentativă a patrimoniului verdemăcinat de tăișul topoarelor. În mai puțin de un veac, au fost defrișate peste 3 milioane de
hectare de "minereu" forestier, cu 1,3 milioane doar între cele două războaie mondiale. Am
ajuns, în '90, la 30% arie împădurită, iar în 2011, la cca. 25%, cu mult sub media
internațională și sub normele ecologice furnizate de Uniunea Europeană. Calamitățile
naturale, în special furtunile, cât și defrișările ilegale au lăsat în abandon național numai 5
procente de pădure în județele Călărași, Constanța și Teleorman, ponderea fondului forestier
fiind minusculă. Noul Cod Silvic al României, însă, interzice comercializarea lemnului fără
acte de proveniență, elementul de noutate constând în urmărirea printr-un sistem electronic
profesional a traseului acestuia. Furtul de păduri, sport național pe meleagurile patriei, este,
după cum se poate mai bine, mușamalizat. Sancțiunile, pe de altă parte, ating apogeul
gradului de ineficiență, mai precis, sunt aceleași, adică "lipsesc cu desăvărșire".

Absența acestor oaze de aer curat se simte mai ales în marile așezări urbanistice, o nevoie
acută de păduri. Cel mai grav este că tot ce se taie nu este nici măcar pe jumătate reîmpădurit.În capitală, unde izvorul de oxigen este constituit de numai două parcuri cu o întindere
semnificativă, Tineretului și Herăstrău, se pune accent pe industrializarea acerbă a zonei,
construcțiile ilegale, ori care chiar au primit aviz favorabil din partea statului, încep să se
extindă și asupra arealelor împădurite, restrângându-se la absurd o parte și așa infimă a
spațiului verde. Aplicarea legii mai rezidă doar în analiza cantitativă și calitativă a șpăgilor
oferite. Vom fi, mai devreme sau mai târziu, locuitorii unui teritoriu african, pe spațiu
dunărean.


Surse care au deservit ca date statistice: www.hotnews.ro și www.gândul.info

Rubrica "Ne preocupă Romania", de Alexandru-Cristian Preda

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.