sâmbătă, 7 noiembrie 2015

SPONTANEITATE ŞI SINCERITATE ÎN TIPAR DE LIRISM PROFUND

       SPONTANEITATE ŞI SINCERITATE ÎN TIPAR DE LIRISM PROFUND
„Nemitarnice”, Theodor Damian, Editura Dionis, 2005, 133 p. 
       Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoacă, ne pune faţă în faţă cu realităţi nu totdeauna comode, într-un cuvânt, poemele sale ne conduc la o sinceritate faţă de sine şi faţă de marele Univers. Nu întâmplător, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o sută unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecărui potenţial cititor de a cântări în cumpăna dreaptă a raţiunii valorile fundamentale ale existenţei şi mai ales, ale rostului de a aparţine bogatului spaţiu spiritual românesc.  
       Tocmai de aceea, Theodor Damian reuşeşte prin acest volum de versuri să expună concepte care surprind esenţa românismului aflat la confluenţa spiritului dacic, al celui latin şi peste toate acestea, al celui creştin. Din această îngemănare de curente spirituale rezultă forţa unei exprimări poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate şi mai ales, de vitalitate.  
        Un scriitor şi cărţile sale, Theodor Damian, scriitor român din SUA, este autorul volumelor Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie şi literatură: O hermeneutică a provocării metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factură creştin-ortodoxă, important promotor cultural, editor al revistei „Lumină Lină“.  
„Revărsarea cu gust şi rafinament” 
          Asemenea unui teatru în patru acte, volumul „Nemitarnice” ne oferă patru trepte în ascensiunea către înţelesul etern al poeziei. Astfel, pentru început, privim „Prin ochiul mării”, după aceea identificăm un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe înţelegem metafora „Căutătorilor de lut”, pentru ca în final, să avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte în devenire, de fapt patru trepte ale cunoaşterii şi tot atâtea etape în înţelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.  
         „Marea se apleacă pe fereastră/ eram în spatele ei/ şi număram apele/ apele şi culorile/ zvâcnetul şi culorile/ curajul neruşinat/ revărsarea cu gust şi rafinament/ când totul e pe potrivă/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la ţară// O, ochiul mării de cucuvea/ noroc că nu face asta/ în fiecare zi/ că pe mulţi i-ar trage în ea.” („Ochiul mării”)  
„Marile poeme ale ţării” 
          Sensul poetic nu se descifrează totdeauna uşor, este nevoie de o anumită putere de pătrundere ce se dezvoltă atunci când iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindcă în fiecare vers este încifrată o experienţă, un gând, o trăire, ceva care a făcut parte din viaţa sa şi pe care îl dăruieşte mai departe, celor ce vor să citească, să asculte şi să înţeleagă.  
„Peste marile poeme ale ţării/ au trecut uragane migratoare/ şi le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele ţării”)  
„Misterul vieţii se pătrunde” 
        Dar efortul este răsplătit pe deplin prin nenumărate înţelesuri ce te conduc mai departe, într-un univers complex şi totuşi simplu, axat pe principii care se întretaie, se însumează, pentru ca ulterior să se despartă, revenind de fiecare dată mereu altele, cu înţelesuri noi şi cu spontaneitatea unei exprimări ce-şi află mereu cuvinte potrivite pentru experienţe tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.
       „Nu stiu de cine şi de unde/ misterul vieţii se pătrunde/ nu ştiu de unde şi de ce/ a apărut deoarece/ nu ştiu de când şi până când mă arde ochiul tău plăpând/ nu ştiu de când, de ce şi cum/ mă înghite praful de pe drum/ nu ştiu de ce şi de la cine/ atâta moarte e în mine.” („Nu ştiu”) 

        Între Vasile Voiculescu şi Lucian Blaga 
        O sursă de inspiraţie deosebit de valoroasă pentru poezia lui Theodor Damian o reprezintă viziunea teologică creştină care sub o formă sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenţă şi o profunzime ce depăşesc exprimarea laică. Astfel, continuând tradiţia unor poeţi de factură religioasă în genul lui Vasile Voiculescu sau într-o anumită măsură, Lucian Blaga, Theodor Damian împleteşte în experienţa concretă a zilelor noastre, elemente de teologie, precum şi relaţia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spaţiului daco-roman. 
        „Izvorul apelor sfinţite în tine” 
        În acest sens, putem vedea influenţa unui anumit gen profetic, în poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre vărsare/ iarăşi s-a aruncat cineva/ în apele sale/ iarăşi un Ioan Botezătorul/ şi-a făcut apariţia/ în pustiul lumii.// E lung drumul până la Iordan/ îţi trebuie ani să-l străbaţi/ ai timp ca să ierţi tuturor toate/ şi să înveţi să te rogi pentru fraţi// E lung drumul şi greu/ până să descoperi izvorul/ apelor sfinţite în tine/ şi să-L recunoşti/ pe Cel care vine.” 
         Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poartă prin multiplele exprimări artistice originale şi sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia să cunoaştem şi să ne cunoaştem, să explorăm faţetele nebănuite ale unei realităţi uneori, contradictorii, alteori, raţionale, dar întotdeauna sublime şi senzaţionale, fiindcă în cele din urmă, viaţa este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie să ne bucurăm cu toată fiinţa noastră. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vieţii ce învinge, care deşi aparent se opreşte, totuşi curge mai departe, din eternitate în eternitate.  


Octavian D. Curpaş

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.