luni, 18 ianuarie 2016

METAMORFOZA UNEI ARTISTE - Maria David

METAMORFOZA UNEI ARTISTE

Te tot pictez și pânza mea iar pare
Prea săracă, simplă, deloc mare,
Nu poate purta a ta culoare
Și nici iubirea-mi pură ca o răsuflare.

Și te pictez, dar penelu-i istovit
După încercări zadarnice și dureroase,
Al tău portret, un zâmbet prea iubit,
Rătăcit în închipuirile frumoase.

Ți-am pictat și anotimpuri adorate
Printre file pe care numai omenirea
Le simte ca mișcările schimbate
Ale destinului ce evită nemurirea.

Ți-am fost și pictor, și poetă eu,
Suflet rănit care ardea într-un nou ideal,
Dar portretu-i pentru mine mult prea greu
Și las penelul, al meu înger fără areal.

Doar ochii mai încerc să îi schițez,
Lumini frumoase, negre, fulgere divine
Ce cad și scaldă ca într-un botez
O pânză veche cu dureri depline.

Știu că penelu-ți caută trăsături fragile
Dar las durerea mea să curgă-n pustnicie,
O las sângerând printre culori și legi

Ca dragostea să dureze o scurtă veșnicie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.