luni, 28 martie 2016

Reflectie despre existenta - de Mariana Stoica

A mai trecut un  an si ninge peste noi
Cu vremuri vechi  apuse în clepsidră
Și ne-am trezit stingheri si singuri într-o joi
În ale timpului tentacule de hidră.
 
Cu resemnare-n suflet, în iris și-n artere
Privim tabloul magic al infinitului etern
Ce se așterne-n grabă c-o dulce adiere
Pe umerii Pământului, un simplu subaltern.
 
 Noi, fire de nisip  pe pleoapa vieții
Ne amăgim cu praf de stele–n gol
Cum noaptea  moare-n geana dimineții
Ne stingem tristi, actori fără  de rol.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.