miercuri, 22 iunie 2016

Cu ce ma jucam cand eram mic?

Mi-am pierdut copilaria in urma cu multi ani, dar nu am pierdut copilul din mine. 

       Mi-a placut joaca, sa ies pe afara cu copii la fotbal, mi-a placut sa socializez si sa ma joc cu jucariile. Am facut parte din generatia cu cheia la gat, fiindca noi am cunoscut jocurile fizice cat si cele pe calculator. Datorita acestui lucru si a perioadei in care ne-am nascut, stim sa spunem unde este "prea mult" in ceea ce priveste jocurile pe calculator sau iesirile pe afara. Stim care ar fi portia necesara de joaca pentru un copil.

       Eu incercam sa combin joaca pe afara cu jocurile pe calculator, care nu erau foarte avansate ca acum. In afara de plimbari, parc si fotbal, ma jucam cu cartile impreuna cu alti prieteni, dar nu carti de joc normale ci carti Yu-gi-oh, Duel Masters sau Bakugan. Eram fascinat de desenele care rulau pe Cartoon Network, care mi-au captat atentia si mi-au cuprins, in totalitate, imaginatia, astfel, determinandu-ma sa cumpar o multime de pachete cu carti din care sa aleg cartile cele mai puternice si capabile sa distruga adversarul, reusind dupa cateva luni sa-mi construiesc cel mai bun pachet cu carti si asta m-a ajutat sa devin cel mai bun jucator din cartier.

       In prezent, inca iubesc aceste jocuri si nu mi-a pierit pasiunea pentru ele, doar ca lupta nu se mai da in realitate ci pe plan virtual. Noi am crescut, ne-am maturizat, ne-am schimbat domiciile pentru un job mai bun si nu mai avem cum sa ne duelam in realitate, asa ca o facem virtual, multumita tehnologiei.

      Deja trecusem la alt nivel. Am inceput sa ma joc jocuri cu autobuze online, stimuland soferul din mine sa respecte toate regulile de circulatie. Aceste jocuri sunt simulatoare foarte bune, ne capteaza atentia si ne pregatesc mental pentru nivelul urmator: de a deveni soferi in adevaratul sens al cuvantului.

     

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.