marți, 28 februarie 2017

Kronos - de Nicolae Milos

Treci rapid neiertator ca un fulger in furtuna,
Ani brazdati in urma ta peste oameni se razbuna,
Totul ti se-nchina tie, caci atingi de a ta mana,
Azi voinic, tanar frumos, maine poate doar tarana...

Nimic nu scapa de-a ta voie, totul imbatraneste,
Tot din a ta voie cel mic azi, mâine va cre?te,
Astfel totul e un lant, impletit zale cu zale
Ne nastem si murim, asta este a vietii cale.

Azi vedem cum anii trec, se reflecta pe-a noastra fata,
Dar in trecerea ta iute, omul creste si invata,
?tim ca po?i sa ne iei totul, totul mai putin iubirea,
Caci ea e calea noastra aleasa, sa atingem nemurirea.

Stim ca nu avem scapare, dar noi tot ne straduim,
Doar prin trecerea ta dura, invatam sa pretuim,
Oamenii din jurul nostru, vremea, pacea, linistea,
Le pre?uim din acest moment, pana vor disparea...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.